O serie de trasatoare paralele



De ceva vreme, simțeam nevoia unor trasatoare paralele cu cuțit. Am deja două trasatoare cu pin, dar își au limitările lor. Mă deranjează faptul că lasă o urmă neregulată când sunt folosite transversal față de fibră – mai ales pe rășinoase, cu care lucrez destul de des. În plus, mi-ar fi plăcut să pot tăia cu mai mare ușurință și precizie fâșii înguste de lemn, dat fiind că metoda pe care o folosesc acum (cutter și riglă) mai dă greș din când în când.


Peste week-end, am decis să trec la treabă și să experimentez cu câteva modele. Nu am documentat procesul, pentru că nu e nimic complicat: trebuie identificate câteva bucăți de lemn drepte și se fac câteva mortise înclinate, pentru a primi penele de fixare.

Am ajuns să fac trei trasatoare diferite, fiecare cu noima sa.


 
Primul este făcut după un tipar franțuzesc, pe care am montat un cuțit făcut dintr-o lamă veche de fierăstrău pendular. Aceasta se fizează printr-un șurub, care se înfige într-un diblu transversal, în așa fel încât filetul șurubului să se angajeze cât mai solid în fibra lemnului. Designul este foarte plăcut și ușor de folosit, reglarea putându-se face cu ușurință cu o singură mână. Avantajul acestui tipar este că la fixarea penei, nu se afectează deloc distanța de referință a cuțitului. Am o oarecare nemulțumire cu privire la cuțit, totuși. Lama de fierăstrău se prelucrează neașteptat de ușor (întâmplarea a făcut să fi nimerit o lamă din oțel cu conținut mare de carbon), dar dezavantajul este că își pierde ascuțișul foarte repede.



Al doilea trasator este mai apropiat în design de modelele japoneze. Am folosit o lamă de cutter pentru tăieturi fine, care este fixată cu ajutorul unei pene. Este ușor de montat și ajustat, dar fixarea tijei mi se pare ceva mai puțin sigură si simt nevoia să adaug pentru convingere și câteva lovituri de ciocan. Asta poate afecta precizia ajustării. 



Ultimul trasator pe care l-am construit a primit un cuțit tăiat dintr-o lamă veche de rindea, atât de proastă încât nu o mai foloseam decât la curățat adeziv. La cât de ușor a fost de pilit, mă întreb serios dacă a fost vreodată tratată termic. La acest model, am mărit ușor dimensiunea patului, pentru a crea o suprafață de referință mai generoasă. În plus, am folosit pentru tijă un diblu de 21 mm în diametru, pe care l-am rindeluit pe o parte, așa încât pana transversală să aibă o suprafață plană pe care să culiseze. Am citit că durabilitatea trasatorului este mult mai mare și precizia mult mai ridicată dacă tija are în partea de jos o suprafață curbată, ceea ce ar elimina orice joc. Este adevărat că fixarea este deosebit de solidă. În plus, mi se pare foarte plăcută utilizarea acestui trasator. Am petrecut ceva mai mult timp finisând toate unghiurile cu o serie de dălți și cuțite. Rezultatul este o textură deosebită, în același timp plăcută la atingere și care dă o aderență sporită.



Și, pentru că deja aveam prea multe trasatoare ca să mai încapă în sertarul de până acum, am făcut un suport special pentru ele, din lemn reciclat.   

Comentarii