Biblioteca liberala

De mai multă vreme, colegii mei se gândesc să creeze o bibliotecă liberală, un loc unde să adunăm cărți despre istorie și doctrinele politice, dar cu precădere despre chestiunile liberale.

Sediul nostru din Str. Hristo Botev, o clădire interbelică destul de frumoasă, oferă ambientul potrivit, așa încât pe la sfârșitul lunii octombrie proiectul nostru a căpătat ceva mai mult avânt. Știindu-mi hobby-ul, m-au rugat pe mine să construiesc o bibliotecă pentru a găzdui cea mai mare parte a cărților.

Proiectul s-a desfășurat de la bun început sub o serie de constrângeri. Dimensiunea, stilul, chiar și culoarea au fost decise de sala unde urma să fie așezată biblioteca. Celelalte constrângeri au venit în urma calendarului încărcat din perioada aceasta, care m-a obligat să lucrez pe apucate, adeseori noaptea.

Dat fiind că biblioteca este așezată în cadrul unei foste uși, dimensiunile nu au fost flexibile. Lățimea este de aproximativ 3 metri, iar înălțimea este cea maximă pentru a putea să ajungi comod la ultimul raft, anume aproximativ 2,5 metri. Restul mobilei din încăpere este în stil neoclasic, cu sculpturi delicate, ceea ce m-a obligat să rămân în același registru. Culoarea mobilierului deja existent, după câteva decenii, a ajuns un brun foarte închis, aproape negru, ceea ce m-a obligat să folosesc un baiț închis.

Pentru a ușura cât mai mult transportul de la atelierul meu din Ilfov până la sediul nostru din centrul Bucureștiului, am decis ca biblioteca să se compună din cinci segmente independente, care să fie ținute laolaltă, după instalarea finală, de șuruburi.

 

Materialele pe care le-am ales au fost bradul pentru structură și tei pentru rama de față, partea care se pretează cel mai bine la decorație. Teiul a fost cumpărat de la Holver, sub formă de cherestea netivită și nerindeluită.

 

Rindeluirea teiului și aducerea diferitelor scânduri la niște dimensiuni sensibil uniforme a fost partea cea mai intensă ca efort fizic. Din fericire, aici am avut parte și de ajutorul tatălui meu.

În continuare, am putut să mă dedic sculpturii, cu care nu prea am avut tangență până acum. Așa cum recomandă toate sursele – pe care am hotărât, în cele din urmă, că ar fi o idee bună să le ascult – am făcut mai întâi toate experimentele pe un rest de scândură.

Ca elemente decorative, am folosit motivul cununii din frunze de măslin pentru picioarele corpurilor de la bază, ca aluzie la Athena/Minerva, zeița înțelepciunii. Picioarele corpurilor de sus, dar și cele ale corpului central, au fost decorate în stilul coloanelor romane, cu un contur de bază în partea de jos și caneluri ionice în partea de sus.

Frontoanele poartă două tipuri diferite de decorație. Corpurile laterale folosesc scrisul cioplit în stil monumental, inspirat de Pantheonul lui Agrippa de la Roma. Am ales două citate din autorii clasici care mi s-au părut relevante pentru ideea de bibliotecă liberală. În partea dreaptă, stă scris „Maiorum gloria posteris quasi lumen est” (Cicero), adică „Gloria străbunilor este ca o lumină pentru urmași”. Am ales vorbele acestea cu gândul la toți liberalii care au avut curajul de a-și apăra ideile, uneori cu prețul vieții, cum s-a întâmplat cu Duca sau cu acei Brătieni care s-au prăpădit prin pușcăriile comuniste. În parte stângă, am ales un text din dreptul roman, „Libertas inaestimabilis res est”, „Libertatea este un lucru de neprețuit”, care nu mai are nevoie de nici o explicație. Cele două citate se completează unul pe altul și împreună definesc ceea ce înțeleg eu prin doctrină de dreapta: tradiția e importantă, faptele înaintașilor contează, dar numai în măsura în care exemplul lor ne îndeamnă să călcăm mai apăsat pe calea libertății.Strămoșii noștri s-au zbătut să fie liberi în raport cu întrebările pe care și le punea societatea la acel moment. Astăzi, întrebările sunt altele, dar libertatea individului trebuie să rămână țelul nostru cel mai nobil.

Frontonul central este mai apropiat de tiparele arhitecturale clasice, folosind motivul obișnuit al metopelor separate prin triglife. 

Trei dintre metope sunt împodobite cu scuturi (obiceiul anticilor era să decoreze templele cu scuturi, fie luate ca pradă de la inamici, fie dedicate zeilor de soldații învingători ca mulțumire pentru victorie). Scuturile sunt împodobite, după obiceiul macedonean, cu un soare stilizat. 

Celelalte două metope rămase sunt decorate cu chipuri de zei, pictate pe foiță. Zeii pe care i-am ales sunt Athena și Apollo. Athena este zeița înțelepciunii, iar Apollo este cel care le conduce pe muze, între care se numără și Clio, Istoria. Aceștia sunt olimpienii cei mai nimeriți pentru a patrona o bibliotecă liberala.