Un fel de martisor

Pentru începutul primăverii, am vrut să îi ofer soției mele ceva făcut de mine însumi. Cum am ținut să fie o surpriză, mi-am bătut singur capul încercând să îmi dau seama ce ar putea fi mai potrivit. Zilele treceau, februarie se apropia de sfârșit, iar ideile mele tot nu se adunau. În cele din urmă, inspirația a binevoit să îmi facă o vizită și am decis să construiesc un suport pentru bijuteriile care nu puteau fi ținute în sertar.

Din punctul acesta, parametrii au devenit ceva mai clari. Știam că suportul va sta în camera noastră de zi, care este albastră și unde restul mobilei este deschis la culoare, sau de la Ikea, sau făcut de mine în stil mai degrabă Art Deco. Aici am lovit a doua pană de inspirație. Am răsfoit multe albume în căutarea unei idei. Până la urmă, ceea ce se întâmplă foarte rar, am pus creionul pe hârtie și am început să mâzgălesc până când am ajuns la un design mulțumitor.

Principala inspirație a fost opera lui Charles Rennie Mackintosh, cel mai important reprezentant al Școlii de la Glasgow, care la începutul carierei a îmbrățișat stilul Arts&Crafts, evoluând treptat spre Art Deco. Am împrumutat de la el preferința pentru liniile drepte, siluetele filiforme, dar și folosirea formelor geometrice primare și a picturii în decorație. 

Pentru ca lănțișoarele să poată sta întinse așa cum trebuie, înălțimea suportului trebuia să fie mai mare de 35 de centimetri, iar pentru stabilitate, am decis ca lățimea să fie de 15 centimetri. Totuși, proporția aceasta era nesatisfăcătoare, așa încât am separat un corp central de 7 centimetri de doi suporți laterali a câte 3 centimetri fiecare. Astfel, am păstrat impresia de dezvoltare pe înălțime caracteristică lui Mackintosh. 

Înarmat cu toate planurile, am intrat în atelier și am început prin a îndrepta două bucăți de tei, lungi de 40 de centimetri și late de 20. Teiul este un lemn foarte comod din punctul acesta de vedere, rindeluirea făcându-se fără nici un fel de problemă. 

În continuare, am trasat și am început să tai mortisele care separă cele trei segmente.

Îmbinarea între cele două laterale se face prin cinci traverse late de 10 mm și înalte de 25mm, fixate prin îmbinare în nut și feder. Păstrând convențiile stilului Arts&Crafts, federul este aparent și fasonat la capăt.

Am continuat cu strunjirea celor 14 butoni care se vor fixa pe traverse și de care se vor agăța lănțișoarele. Am folosit și aici tot teiul, deși, îmi dau acum seama, nu este cel mai potrivit lemn pentru operațiunea asta. 

Am făcut cu acest prilej mai multe experimente. În primul rând, ca sistem de fixare am folosit un prezon, care la un capăt are filet pentru metal, iar la celălalt filet pentru lemn. Pot spune că sunt foarte mulțumit de felul cum s-a comportat: a existat o singură problemă, atunci când am apăsat cu dalta mult prea tare, mult prea aproape de filet, ceea ce a făcut lemnul să crape (din fericire, fără consecințe serioase – am întors lemnul cu celălalt capăt și totul a mers fără probleme în continuare). În al doilea rând, am experimentat cu diferitele dălți pe care le am. Chiar dacă nu sunt ele făcute special pentru strunjit, m-am descurcat până la urmă. Pentru a mă asigura că diferitele segmente au diametrul pe care mi-l doream, am folosit două chei – una de 8mm, cealaltă de 12. În al treilea rând, am experimentat cu utilizarea culorii: am dizolvat vopsea în ulei de in și am aplicat-o pe butonul prins în strung. Din nefericire, aici s-au văzut limitările lemnului de tei - pigmentul a fost absorbit în mod neuniform și am renunțat cu totul la ideea de a vopsi butonii.

Prinderea butonilor de traverse avea să se facă prin două metode diferite. Traversa centrală are trei butoni pe fiecare parte, cele două din lateral au câte patru, dar pe o singură parte. Dată fiind grosimea redusă a traverselor, simpla fixare prin cep mi s-a părut insuficientă. Butonii de pe centru se susțin reciproc, fiind fixați unul de celălalt printr-un șurub. Butonii de pe lateral sunt fixați mai bine cu ajutorul unei pene. În scopul acesta, am despicat cepul în două.

În final, m-am ocupat de decorație. Am aplicat foiță de aur pe cele două laterale și am pictat un ghiocel stilizat. A fost nevoie de mai multe încercări, dar în final am avut un rezultat mulțumitor după ce am acoperit foița cu un strat de lac acrilic lucios și abia peste acesta am pictat cu culori acrilice.