Masă de bucătărie

Masa noastră de bucătărie începuse de multă vreme să dea semne de oboseală, dar abia acum am găsit răgazul să fac ceva în privinţa asta. Am vrut să păstrez blatul, dar pentru că structura veche era prea instabilă (două picioare şubrezite în 30 de ani de folosire zilnică), am fost nevoit să o înlocuiesc cu una nouă.

 

La acest proiect, inspiraţia a venit din zona Arts & Crafts, pentru că stilul are rezonanţe rustice, la fel ca şi bucătăria noastră, şi pune accentul pe robusteţea pieselor, ceea ce ar fi şi de dorit la o masă de bucătărie. 

Pentru picioare şi transversale, am cumpărat cherestea de brad rindeluită, în ideea de a reduce cât mai mult timpul de producţie, dar pentru două piese am avut nevoie să scotocesc prin rezerva de scânduri reciclate de plop, pe care le păstrez tocmai pentru asemenea momente.

 

Tăierea îmbinărilor în coadă de rândunică şi în nut şi feder s-a prelungit până la ore destul de înaintate. O cană aburindă de ceai negru în asemenea momente te face să înţelegi de ce englezii şi-au construit imperiul cu o cană de Earl Grey în mână.

În continuare, am tăiat penele din lemn de eucalipt cu care aveam de gând să fixez federul. 28 de pene. A durat ceva... 

Pentru a introduce o linie arcuită blândă, am folosit o combinaţie de unelte de mână şi unelte electrice. Pentru început, am tăiat cu fierăstrăul până în apropierea liniei trasate în creion şi am folosit o daltă pentru a îndepărta cea mai mare parte a lemnului care era în plus, după care am adus piesa la forma finală cu ajutorul frezei montate într-o masă improvizată. 

Toate piesele au fost şlefuite cu hârtie abrazivă de 180, după care am putut trece la îmbinarea lor.

 

 

O mică problemă pe care încă nu ştiu cum aş putea să o evit este că penele au tendinţa să alunece.

După montajul final, masa a fost băiţuită – pentru a aduce la un numitor comun blatul şi picioarele – şi acoperită cu două straturi de lac. 

Acesta a fost ultimul proiect pe care îl am în vedere anul acesta.