O biblioteca simpla

În ultima vreme, am avut foarte puțin timp liber, așa încât un proiect destul de simplu, care a totalizat în jur de 20 de ore de lucru efectiv, s-a întins pe câteva săptămâni.

E vorba de o bibliotecă de dimensiuni medii, potrivită pentru camera de zi. Modelul l-am ales inspirându-mă de aici, pentru că se potrivește cel mai bine într-o cameră aflată la mansardă.

Pentru a păstra un aspect unitar la toată mobila din cameră, am folosit și pentru acest proiect tot panel din brad încleiat, de 18 mm grosime. 

Înarmat cu schițele și planurile făcute în SketchUp, am trecut la dimensionarea diferitelor segmente.

Pentru îmbinările de la colțuri, am folosit coada de rândunică. E drept că o îmbinare în degete s-ar fi potrivit mai bine cu stilul general, mai degrabă modernist, însă de când mi-am cumpărat ghidul de tăiere de la Veritas, este mult mai comod și mai rapid să tai cozi de rândunică decât vreun alt tip de îmbinare. 

Dacă până acum am început de fiecare dată prin a tăia cozile, de data aceasta am ales să încep cu pinii. Asta, pentru că aveam de îmbinat niște scânduri destul de mari, ceea ce mi-ar fi creat probleme mult prea mari în momentul transferului semnelor de pe un element pe celălalt. Metoda aceasta, favorita lui Frank Klaus („Try it once,just for Frank!”), face ca gravitația să lucreze în favoarea ta. 

În toate celelalte cazuri, am folosit „stopped dadoes”, pe care le-am tăiat cu freza. Am folosit un cuțit cu diametrul de exact 18 mm și jig-ul aferent, făcut special pentru această combinație.

Atunci când a sosit momentul încleierii tuturor elementelor, am ajuns să constat, ca toți tâmplarii de pe planetă, că nu ai niciodată suficiente cleme. Am folosit și cele mai lungi cleme din dotare, dar și cele două corzi elastice cu clichet pe care le am. Și tot mi-ar mai fi trebuit.

În continuare, am rotunjit profilul scândurilor cu ajutorul frezei. Introducând astfe niște planuri curbe, am evitat ca ansamblul să aibă un aspect prea agresiv și colțuros.

La momentul lăcuirii, frigul de afară m-a obligat la un fel de echilibristică domestică. Pe de o parte, trebuia să stau cu ușa de la garaj deschisă cât mai mult timp, pentru ca mirosul de lac să nu intre (prea mult...) în casă. Pe de altă parte, ușa trebuia să stea închisă cât mai mult, pentru ca temperatura să nu scadă sub cea minimă recomandată de producătorul lacului. În fapt, țineam ușa deschisă până temperatura scădea înspre 13 grade, apoi o închideam până urca înspre 16 și tot așa mai departe. 

După ce am adus biblioteca în cameră, nu a durat mult și am umplut-o cu cărți, dintre cele care până acum stătuseră neceremonios, claie peste grămadă, în așteptarea unui cămin demn de ele.

Acestea sunt câteva detalii de la îmbinări.

Și așa arată în contextul mai larg.