Scaune impletite

Bucătăria noastră este încă un concept fluid, dar ne-am hotărât să o ancorăm puțin câte puțin în realitate. Un prim pas în sensul acesta a fost să înjgheb patru scaune.

Cum bucătăria va fi în stil rustic (știm asta de când am decis culoarea pereților și am ales faianța), era firesc ca și scaunele să se supună stilului, asta reflectându-se în tehnica de construcție, materialele alese și finisajul aplicat la sfârșit.

Tehnica de construcție presupune un schelet solid, înalt de 45 de centimetri, lat de 43. Îmbinările sunt în nut și feder (simplificate jos, prin aceea că am folosit un profil rotund, corespunzând unui nut dat cu burghiul). Șezutul este împletit din sfoară de iută, groasă de 4 mm. Un tutorial extrem de util este cel postat de George Vondriska: https://www.youtube.com/watch?v=5VX4FxyIhGM. Metoda este foarte simplă, chiar dacă procesul durează destul de mult.

Ghidat de parcimonia proverbială a tâmplarului (care e o virtute; a nu se confunda cu banala zgârcenie, care e un defect!), dar și de preferința tradițională către bradul băițuit manifestată de mobilierul rustic, am folosit pentru picioare profile pătrate din lemn de pin, cu o grosime de 40 de milimetri. Pentru suporții de jos, care trebuie să fie nu numai relativ subțiri, dar și suficient de rezistenți, am folosit diblu din lemn de fag, gros de 20 de milimetri.

Dat fiind că aceste piese vor sta tot timpul în casă, iar în bucătărie nu va fi aproape niciodată umiditate excesivă, am decis că finisajul poate să fie ceva mai discret decât obișnuitul lac pe bază de rășini alchidice. Am folosit, așadar, un ulei pentru lemn de tek de la Sadolin (în fapt, un amestec de uleiuri, pigment și rășini alchidice, ceea ce în engleză e descris ca „wiping varnish”).

Decorația a fost cea care a acaparat cea mai mare parte a timpului de lucru. De la trasarea cu creionul a crestăturilor inspirate din arta populară până la ultima mână de șmirghel, treceau inevitabil ore bune. Pot spune, cel puțin, că masa de sculptură supraînălțată mi-a fost de foarte mare folos, permițându-mi să lucrez într-o poziție firească, fără să stau aplecat, așa cum o făceam înainte.