Un blidar in stil neoromanesc

Bucătăria noastă e departe de a fi terminată, dar încet, încet, își capătă funcțiile esențiale, după cum o permit timpul și bugetul.

Am terminat acum un proiect micuț - un blidar pe care să punem ulcelele țărănești și lingurile de lemn pe care le-am adunat până acum. În privința stilului, nu am avut nici o ezitare și am mers direct spre cel neoromânesc. Cu cât mă afund mai mult în cercetarea acestui stil, cu atât îmi devine mai drag.

Am început, ca de obicei, cu un proiect detaliat în SketchUp. În privința lemnului, am optat pentru brad, pentru că mi se pare că are culoarea perfectă pentru bucătăria noastră. Mai mult decât atât, am folosit doar resturi și căpătâie de scândură din proiectele anterioare.

Când m-am apucat efectiv de treabă, am dimensionat scândurile pe fierăstrăul circular.

Majoritatea pieselor sunt din scândură rindeluită standard de 18 milimetri, dar pentru poliță nu am avut o bucată suficient de lată, așa încât a trebuit să folosesc o scândură mai veche, cumpărată în urmă cu câțiva ani pentru un cofraj de beton și rămasă nefolosită. Scândura aceasta era, evident, în stare brută și a trebuit să petrec ceva timp îndreptând-o și șlefuind-o.

La sfârșit, i-am curbat una dintre laturi, tot cu ajutorul rindelelor.

Următorul element de construcție a fost consola care susține polița. Aici, inspirația a venit din arhitectura neoromânească, unde astfel de console sunt folosite adesea pentru susținerea copertinelor și a streșinilor. Îmbinările cu nut și feder sunt delicate, dată fiind dimensiunea lor redusă, iar lemnul de brad cu siguranță nu este cel mai potrivit să susțină toate detaliile necesare la această scară. Cu toate acestea, a fost un sentiment foarte plăcut când toate piesele de puzzle s-au îmbinat, rând pe rând.

Următoarele elemente de care m-am ocupat au fost cele care formează rama, pe care le-am decorat cu incizii. Am folosit aici simbolurile stelei cu 8 colțuri, zig-zagul și funia împletită, toate întâlnite într-o formă sau alta în arta țărănească.

Din acest moment, blidarul meu a început să capete formă.

În continuare, pentru a consolida rama și pentru a adăuga încă un element estetic, am tăiat 11 scândurele, pe care le-am așezat între elementele orizontale. Scândurelele acestea au fost tăiate pe margine după un șablon, inspirația venind direct de la pridvorul țărănesc.

Pentru poliță, am adăugat o scândură subțire care să funcționeze ca o buză. Am pierdut mult timp căutând ce formă să îi dau, dar în cele din urmă inspirația a venit tot din arta țărănească, anume de la o troiță aflată în prezent la Muzeul Țăranului Român.

Spatele scândurii a primit multe crestături. Acestea au ca scop să facă mai ușoară îndoirea lemnului, pentru ca buza să poată urmări fidel curbura poliței.

Printre ultimele elemente adăugate au fost niște cuie de cupru. Unele dintre acestea vor avea drept scop agățarea lingurilor, altele decorează buza poliței. Inițial am căutat cuie din alamă, dar nu am găsit nimic. La Hornbach am descoperit, totuși, cuie din cupru, la un preț absolut rezonabil. Ce e foarte important, cuiele acestea sunt din cupru masiv, nu doar poleite. De aceea, am putut să le pilesc și șlefuiesc capetele fără probleme. Sistemul a fost următorul: cuiul era fixat în mandrina bormașinii, unde i se pilea capul; cu bormașina pornită funcționând pe post de strung, capul era în continuare adus la o formă perfect rotundă și redus la un diametru de 7 mm, aplicând pe rând pile și hârtie abrazivă de diferite grade; în final, capul era șlefuit cu puțină pastă de șlefuit aplicată pe o bucată de material textil.

Cum mobilierul țărănesc era adesea pictat, am decis să adaug și eu câteva pete de culoare. Am rămas la aceeași schemă verde-roșu pe care am folosit-o și la soldatul de bucătărie terminat mai devreme.