De ceva vreme,
simțeam nevoia unor trasatoare paralele cu cuțit. Am deja două trasatoare cu
pin, dar își au limitările lor. Mă deranjează faptul că lasă o urmă neregulată
când sunt folosite transversal față de fibră – mai ales pe rășinoase, cu care
lucrez destul de des. În plus, mi-ar fi plăcut să pot tăia cu mai mare ușurință
și precizie fâșii înguste de lemn, dat fiind că metoda pe care o folosesc acum
(cutter și riglă) mai dă greș din când în când.
Peste week-end,
am decis să trec la treabă și să experimentez cu câteva modele. Nu am
documentat procesul, pentru că nu e nimic complicat: trebuie identificate
câteva bucăți de lemn drepte și se fac câteva mortise înclinate, pentru a primi
penele de fixare.
Am ajuns să fac
trei trasatoare diferite, fiecare cu noima sa.
Primul este făcut
după un tipar franțuzesc, pe care am montat un cuțit făcut dintr-o lamă veche
de fierăstrău pendular. Aceasta se fizează printr-un șurub, care se înfige într-un diblu transversal, în așa fel încât filetul șurubului să se angajeze cât mai solid în fibra lemnului. Designul este foarte plăcut și ușor de folosit,
reglarea putându-se face cu ușurință cu o singură mână. Avantajul acestui tipar
este că la fixarea penei, nu se afectează deloc distanța de referință a
cuțitului. Am o oarecare nemulțumire cu privire la cuțit, totuși. Lama de
fierăstrău se prelucrează neașteptat de ușor (întâmplarea a făcut să fi nimerit
o lamă din oțel cu conținut mare de carbon), dar dezavantajul este că își
pierde ascuțișul foarte repede.
Al doilea
trasator este mai apropiat în design de modelele japoneze. Am folosit o lamă de
cutter pentru tăieturi fine, care este fixată cu ajutorul unei pene. Este ușor
de montat și ajustat, dar fixarea tijei mi se pare ceva mai puțin sigură si
simt nevoia să adaug pentru convingere și câteva lovituri de ciocan. Asta poate
afecta precizia ajustării.
Ultimul trasator
pe care l-am construit a primit un cuțit tăiat dintr-o lamă veche de rindea, atât
de proastă încât nu o mai foloseam decât la curățat adeziv. La cât de ușor a
fost de pilit, mă întreb serios dacă a fost vreodată tratată termic. La acest
model, am mărit ușor dimensiunea patului, pentru a crea o suprafață de referință
mai generoasă. În plus, am folosit pentru tijă un diblu de 21 mm în diametru,
pe care l-am rindeluit pe o parte, așa încât pana transversală să aibă o
suprafață plană pe care să culiseze. Am citit că durabilitatea trasatorului
este mult mai mare și precizia mult mai ridicată dacă tija are în partea de jos
o suprafață curbată, ceea ce ar elimina orice joc. Este adevărat că fixarea
este deosebit de solidă. În plus, mi se pare foarte plăcută utilizarea acestui
trasator. Am petrecut ceva mai mult timp finisând toate unghiurile cu o serie
de dălți și cuțite. Rezultatul este o textură deosebită, în același timp plăcută
la atingere și care dă o aderență sporită.
Și, pentru că
deja aveam prea multe trasatoare ca să mai încapă în sertarul de până acum, am
făcut un suport special pentru ele, din lemn reciclat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu