O cutie pentru ceaiuri

O rudă m-a rugat să îi fac o cutie pentru ceaiuri. Specificațiile, destul de simple – să fie în stil tradițional românesc și să aibă 6 compartimente diferite pentru pliculețele de ceai.

Am vrut să folosesc la acest proiect crestături tradiționale, și lemnul ideal pentru asta este teiul. Aveam de la tatăl meu câteva bucăți numai bune, vechi de peste 25 de ani. Singura problemă era că scândurile aveau o grosime apreciabilă, de aproape 3,5 centimetri, și a trebuit să le reduc la dimensiuni mai rezonabile.

Cu gândul că, atunci când mă fac mare, o să îmi iau eu și ferăstrău panglică, și abric și alte lucruri, am purces la a despica fiecare scândură în stil unplugged. Trei ore și o tăietură la mână mai târziu, aveam scândurelele necesare.

În continuare, am rindeluit piesele pentru a elimina urmele de ferăstrău și a le aduce la aceeași grosime. Cu prilejul acesta, cred că am pierdut și o frântură din burtica pe care am pus-o sârguincios în ultima perioadă, dar mă consolez cu gândul că arta cere sacrificii.

Acum a început partea interesantă. După ce am tăiat cozile de rândunică pentru îmbinări, am început să trasez și să sculptez elementele decorative. Linia frântă este omniprezentă în crestăturile tradiționale românești. La ea am adăugat o frunză stilizată, ca simbol al plantelor din care ne facem ceaiurile.

Am găsit că umilul cutter este un instrument excelent pentru sculptatul în tei, dată fiind lama lui nu numai foarte bine ascuțită, ci și foarte subțire.

Separatoarele sunt făcute din placaj de fag de 4 milimetri.

După îmbinare, cutia arăta astfel.

Pentru finisaj, am aplicat un strat de ulei de in. În mod normal, aș fi folosit o combinație de ulei cu rășini alchidice (wiping varnish), dar mirosul solvenților ar fi rămas prea multă vreme impregnat în lemn, ceea ce ar fi fost contraproductiv în cazul unei cutii pentru ceai.

În privința balamalelor, am avut unele ezitări. M-am jucat cu ideea de a le face din piele, dar m-am răzgândit și am folosit o pereche de balamale mici, decorative. Totuși, înălțimea lor era mai mare decât grosimea capacului, așa încât a trebuit să adaug un element, pentru a mai câștiga câțiva milimetri. Elementul a venit sub forma unei balamale aparente din lemn de fag, pe care am decorat-o cu aceeași frunză stilizată. Fagul este nesuferit atunci când trebuie să fie sculptat, dar l-am folosit pentru a avea un element de corespondență cu placajul de la interior și din componența capacului.