In sfarsit, cel de-al patrulea scaun

După lupte seculare care au durat câteva luni (adică, dacă mă uit aici pe blog, de prin septembrie anul trecut) mi-am luat în cele din urmă inima în dinți și am reușit să isprăvesc seria de patru scaune rustice.

Am preferat, pentru acest din urmă scaun, ciopliturile specifice stâlpilor de pridvor, în locul decorațiunilor incizate. Astfel, fiecare dintre cele patru scaune este unic în felul său.


Pentru a-mi fi mai ușor să sculptez toate detaliile, am înjghebat un sistem de fixare a picioarelor, pe principiul „Dă, Doamne, mintea românului de pe urmă!”  







Scaunul acesta a fost dat tot cu un ulei amestecat cu rășini alchdice, dar de data aceasta am folosit un amestec de la Hornbach, pigmentat pentru lemnul de bankirai, ceea ce i-a dat o nuanță mai închisă și mai roșcovană.





Am schimbat și stilul de împletitură a șezutului, pentru a testa dacă în felul acesta țesătura va fi mai stabilă în timp.






Trăgând linie, pot zice că a fost o experiență simpatică să fac aceste scaune. După luni întregi în care am stat în fiecare zi pe unul dintre ele, pot dau și o opinie de utilizator: sunt cât se poate de comode, solide, dar în același timp surprinzător de ușoare.



Comentarii