Cum folosesc foarte des cantul de 45o ca element decorativ, m-am gândit să îmi ușurez munca și să îmi fac o rindeluță specială.
În după-amiaza aceasta am intrat în atelier cu câteva idei și am ieșit cu o rindea numai bună.
Am folosit tehnica lui Krenov (corp laminat și cep pentru fixarea penei pe lamă), pentru că este cea mai simplă și rapidă. Fiind un proiect atât de simplu, nici nu sunt foarte multe detalii de dat. Lemnul este iroko (câteva resturi rămase de la nici nu mai știu ce proiect), lama este o daltă ieftină de 24 de mm lățime, sacrificată pentru un scop nobil, iar unghiul lamei este de aproximativ 40o. Zic aproximativ, fiindcă am făcut tăietura cu fierăstrăul de mână și m-a interesat mult mai mult să tai perpendicular față de laturi decât să păstrez cu sfințenie un anumit unghi al înclinației.
Unghiul de pe talpă l-am făcut trecând rindeaua peste fierăstrăul cu lama înclinată a 45o, după care am lipit o foaie abrazivă peste o țeavă pătrată și am terminat șlefuirea.
După asamblare, am rotunjit toate colțurile care m-ar fi putut incomoda. Cel mai mult timp am pierdut încercând să îndrept lama - din fabrică a ieșit cu multe imperfecțiuni. Nici nu pot să spun că am terminat de îndreptat spatele - la un moment dat am declarat că este „suficient de bună” și mi-am văzut de treabă, altfel cred că și la ora asta tot de șlefuit m-aș fi ocupat.
Imediat ce am fixat lama, am și pus rindeluța la treabă, pe un colț de scândură. Mai am câte ceva de învățat despre tehnica de folosire, dar rezultatele finale sunt foarte încurajatoare.
În după-amiaza aceasta am intrat în atelier cu câteva idei și am ieșit cu o rindea numai bună.
Am folosit tehnica lui Krenov (corp laminat și cep pentru fixarea penei pe lamă), pentru că este cea mai simplă și rapidă. Fiind un proiect atât de simplu, nici nu sunt foarte multe detalii de dat. Lemnul este iroko (câteva resturi rămase de la nici nu mai știu ce proiect), lama este o daltă ieftină de 24 de mm lățime, sacrificată pentru un scop nobil, iar unghiul lamei este de aproximativ 40o. Zic aproximativ, fiindcă am făcut tăietura cu fierăstrăul de mână și m-a interesat mult mai mult să tai perpendicular față de laturi decât să păstrez cu sfințenie un anumit unghi al înclinației.
Unghiul de pe talpă l-am făcut trecând rindeaua peste fierăstrăul cu lama înclinată a 45o, după care am lipit o foaie abrazivă peste o țeavă pătrată și am terminat șlefuirea.
După asamblare, am rotunjit toate colțurile care m-ar fi putut incomoda. Cel mai mult timp am pierdut încercând să îndrept lama - din fabrică a ieșit cu multe imperfecțiuni. Nici nu pot să spun că am terminat de îndreptat spatele - la un moment dat am declarat că este „suficient de bună” și mi-am văzut de treabă, altfel cred că și la ora asta tot de șlefuit m-aș fi ocupat.
Imediat ce am fixat lama, am și pus rindeluța la treabă, pe un colț de scândură. Mai am câte ceva de învățat despre tehnica de folosire, dar rezultatele finale sunt foarte încurajatoare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu