În vacanța de după Anul Nou am avut răgazul să îndeplinesc o promisiune. Una dintre vecinele noastre m-a rugat în urmă cu ceva vreme să îi repar rama unei icoane la care ținea mult.
Rama originară părea să fie dintr-o rășină turnată într-o matriță și apoi vopsită auriu. Din păcate pentru ea, atunci când a căzut, rama s-a spart. Inițial, mă gândisem să fac o reparație simplă, cu adeziv cianoacrilat, dar în condițiile în care câteva bucăți se pierduseră între timp, ideea a căzut.
Soluția a fost, evident, să construiesc o ramă nouă, din lemn.
Uitându-mă prin atelier, am găsit câteva bucăți de tei rămase după ce am terminat Biblioteca Liberală și am decis să le folosesc cu acest prilej, nu numai pentru că îmi erau la îndemână, ci și pentru că teiul se preta cel mai bine la decorația prin incizii și crestături pe care o aveam în minte.
Construcția e simplă, cu îmbinare în jumătăți, iar pentru decorație am apelat din nou la stilul geometric de inspirație țărănească, dat fiind contextul unde se va afla expusă rama. Am folosit dalta pentru a face inciziile mai pronunțate, cuțitul de sculptură pentru crestături și - nu m-am putut abține - rindeluța de canturi pentru câteva accente suplimentare.
La sfârșit, am dat rama cu ulei pigmentat pentru lemnul de tek și am bătut la colțuri patru ținte decorative. Ele nu au rol structural, adezivul își face foarte bine treaba și singur, ci numai rol estetic.
Rama originară părea să fie dintr-o rășină turnată într-o matriță și apoi vopsită auriu. Din păcate pentru ea, atunci când a căzut, rama s-a spart. Inițial, mă gândisem să fac o reparație simplă, cu adeziv cianoacrilat, dar în condițiile în care câteva bucăți se pierduseră între timp, ideea a căzut.
Soluția a fost, evident, să construiesc o ramă nouă, din lemn.
Uitându-mă prin atelier, am găsit câteva bucăți de tei rămase după ce am terminat Biblioteca Liberală și am decis să le folosesc cu acest prilej, nu numai pentru că îmi erau la îndemână, ci și pentru că teiul se preta cel mai bine la decorația prin incizii și crestături pe care o aveam în minte.
Construcția e simplă, cu îmbinare în jumătăți, iar pentru decorație am apelat din nou la stilul geometric de inspirație țărănească, dat fiind contextul unde se va afla expusă rama. Am folosit dalta pentru a face inciziile mai pronunțate, cuțitul de sculptură pentru crestături și - nu m-am putut abține - rindeluța de canturi pentru câteva accente suplimentare.
La sfârșit, am dat rama cu ulei pigmentat pentru lemnul de tek și am bătut la colțuri patru ținte decorative. Ele nu au rol structural, adezivul își face foarte bine treaba și singur, ci numai rol estetic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu