Masa “Take”. Prima parte

Aproape că am terminat primul meu proiect de oarecare anvergură. E vorba de o masă de cafea în stil japonez, pe care vreau să i-o dăruiesc unui prieten.

Am pornit de la o anumită îmbinare folosită în mod tradiţional în China şi Japonia (nu am reuşit să dau peste denumirea ei tehnică – cea mai apropiată descriere am găsi-o în englezescul „captured full lap joint”), şi asta m-a condus aproape automat la o serie întreagă de alte decizii.

Pentru că nu am mai lucrat cu o asemenea îmbinare, dar şi pentru că aveam o parte destul de fragilă (short grain)  la toate cele patru traverse, am hotărât să folosesc un lemn mai gros, de 8cm x 8cm. Pentru a avea totuşi o masă de greutate şi dimensiuni rezonabile, am hotărât să mă limitez la o masă de cafea: picioarele au 40 cm, iar traversele au 66 cm şi respectiv 46 cm. În fine, pentru că vroiam ca îmbinarea să rămână vizibilă, m-am gândit că ar fi bine ca tăblia să nu o acopere, ci să fie înconjurată de traverse, iar totul să fie vopsit în roşu şi negru, pentru a scoate şi mai bine totul în evidenţă.

Ajuns în punctul acesta, mi-am dat seama că tăblia, vopsită în negru opac, este cam monotonă şi am adăugat un element de caligrafie japoneză – un haiku de Ransetsu:

若竹は

片肌ぬぎの

きほひかな


wakatake wa

katahada nugi no

kioi kana


Tânărul bambus

Îşi arată umărul

Curajos

Traducerea e făcută din engleză, aşa încât nu bag mâna în foc că redă exact ce a vrut japonezul nostru să spună.

În postările următoare, am să arăt şi stadiile prin care am trecut – pe unele am avut grijă să le fotografiez, pe altele – concentrat pe lucru – nu am mai apucat.