După ce am luat deciziile majore în privinţa designului, a trebuit să trec, cu oarecare anxietate, şi la faza de realizare practică. Spun cu anxietate, pentru că abia de aici greşelile încep să coste şi altceva decât timp.
Am început prin cumpărarea lemnului. Dat fiind că picioarele şi traversele au aceeaşi secţiune, adică 8cm x 8cm, m-am gândit că ar fi o idee bună să le tai dintr-o singură bârnă. Am găsit, cu chiu cu vai, o bârnă de brad de dimensiunile pe care le doream, relativ dreaptă şi cu relativ puţine noduri la Dedeman. Din păcate, a trebuit să o tai de unul singur în parcarea lor, pentru că nu oferă clienţilor servicii de dimensionare. Tot de acolo am luat şi un panel de fag, care avea să servească drept tăblie.
Pentru tăierea profilelor pe picioare şi traverse, am încercat mai multe metode – cu router-ul, cu bormaşina şi biţi Forstner, sau cu fierăstrăul şi dalta. În cele din urmă, am decis că ultima variantă este mai eficientă şi, culmea!, mai rapidă, aşa încât am rămas la ea.
După ce am asamblat picioarele şi traversele, am umplut spaţiile rămase – şi au rămas, în ciuda tuturor eforturilor mele! – cu un chit din rumeguş, aracet şi baiţ negru. Ultimul ingredient nu avea alt rost decât să facă tot amestecul ăsta invizibil atunci când aveam să acopăr suprafeţele cu negru.
Am continuat cu montarea unei rame interioare, care să susţină tăblia. Pentru că socoteala din Google SketchUp nu se mai potrivea cu cea din atelier (nici panelul nu avea cu exactitate 30 de centimetri lăţime, nici traversele mele nu se asamblaseră la milimetru), am ajuns să tai din acest suport pentru a crea un lăcaş în care să aşez tăblia.
Când am fost mulţumit cu felul cum se îmbinau toate, le-am căntuit cu un bit de 45o montat în router şi le-am lipit cu aracet.
A doua zi, am început partea finală a procesului, şi anume decorarea. Am aplicat mai întâi un fond negru de baiţ, după care am intervenit cu acrilic – roşu şi negru – pentru un strat perfect opac de culoare. La sfârşit, am adăugat caligrafia şi mai multe straturi de lac pe bază de răşini alchidice.
Am început prin cumpărarea lemnului. Dat fiind că picioarele şi traversele au aceeaşi secţiune, adică 8cm x 8cm, m-am gândit că ar fi o idee bună să le tai dintr-o singură bârnă. Am găsit, cu chiu cu vai, o bârnă de brad de dimensiunile pe care le doream, relativ dreaptă şi cu relativ puţine noduri la Dedeman. Din păcate, a trebuit să o tai de unul singur în parcarea lor, pentru că nu oferă clienţilor servicii de dimensionare. Tot de acolo am luat şi un panel de fag, care avea să servească drept tăblie.
Pentru tăierea profilelor pe picioare şi traverse, am încercat mai multe metode – cu router-ul, cu bormaşina şi biţi Forstner, sau cu fierăstrăul şi dalta. În cele din urmă, am decis că ultima variantă este mai eficientă şi, culmea!, mai rapidă, aşa încât am rămas la ea.
După ce am asamblat picioarele şi traversele, am umplut spaţiile rămase – şi au rămas, în ciuda tuturor eforturilor mele! – cu un chit din rumeguş, aracet şi baiţ negru. Ultimul ingredient nu avea alt rost decât să facă tot amestecul ăsta invizibil atunci când aveam să acopăr suprafeţele cu negru.
Am continuat cu montarea unei rame interioare, care să susţină tăblia. Pentru că socoteala din Google SketchUp nu se mai potrivea cu cea din atelier (nici panelul nu avea cu exactitate 30 de centimetri lăţime, nici traversele mele nu se asamblaseră la milimetru), am ajuns să tai din acest suport pentru a crea un lăcaş în care să aşez tăblia.
Când am fost mulţumit cu felul cum se îmbinau toate, le-am căntuit cu un bit de 45o montat în router şi le-am lipit cu aracet.
A doua zi, am început partea finală a procesului, şi anume decorarea. Am aplicat mai întâi un fond negru de baiţ, după care am intervenit cu acrilic – roşu şi negru – pentru un strat perfect opac de culoare. La sfârşit, am adăugat caligrafia şi mai multe straturi de lac pe bază de răşini alchidice.
Comentarii
Trimiteți un comentariu