A doua bancă de grădină

De astăzi, setul de grădină este complet şi cea de-a doua bancă a ieşit la soare. În bună măsură, construcţia celor două bănci este identică, aşa încât nu voi insista asupra etapelor intermediare.

Am dorit, totuşi, să experimentez cu anumite detalii. De exemplu, la îmbinarea în nut şi feder, am renunţat la fixarea cu ajutorul unui şurub mascat şi am încercat – pentru prima dată – să îl fixez cu pene (wedged tenon). Îmbinarea asta este destul de avantajoasă, pentru că forţează nutul să acopere tot spaţiul oferit de feder, mascând astfel stângăciile care până acum erau destul de evidente. 

Penele se pot observa mai uşor în fotografia aceasta:

 

 E drept, ar fi fost mai potrivit să folosesc un alt tip de lemn pentru pene (de exemplu, o aşchie de cer, dintre cele care mi-au rămas de la spătar), aşa încât la sfârşit să am un contrast cromatic plăcut, dar la momentul în care am făcut îmbinarea eram pur şi simplu prea grăbit ca să mă gândesc la asemenea detalii.

Am modificat un pic şi decoraţia picioarelor. Dacă la prima bancă am lăsat crestăturile doar pe piciorul din faţă, la cea de-a doua le-am trasat şi pe cel din spate, adăugând şi un cant mai accentuat.

Detaliile acestea sunt un pic mai uşor de observat în fotografiile de atelier:

 Proiectul acesta a fost destul de uşor, în sensul că au fost puţine dimensiuni critice, iar îmbinările au fost simple şi uşor de asamblat. Cel mai satisfăcător, însă, este faptul că am avut ocazia să folosesc pentru prima dată un lemn de esenţă tare. 

 

Chiar dacă nu este cel mai apreciat sau chiar cel mai potrivit pentru mobilierul de grădină, lemnul de cer are o fibră frumuşică şi care adaugă foarte mult interes pieselor.