Dulap de baie

După o perioada lungă în care atelierul meu a fost magazie de depozitare şi nu am putut să lucrez absolut nimic, m-am bucurat enorm să pot intra din nou în el cu gânduri de lemnărit. Am pe lista de proiecte câteva lucruri mai mari, dar am hotărât să încep uşor, cu un proiect mai simplu, de încălzire.

Aveam nevoie de un dulăpior de baie care să intre într-un spaţiu destul de îngust: 25 cm lăţime, 25 adâncime şi maximum 1,5 m înălţime. În plus, faianţa brun închis cerea un lemn de o culoare asemănătoare. Cum nu aveam, totuşi, de gând să investesc prea mult, am hotărât să folosesc panel de brad, colorat cu baiţ wenge. 

Costul total al materialelor (două paneluri de brad, 80x50 cm şi 120 x 50 cm; baiţ wenge de la Policolor; capcane magnetice pentru uşă şi balamalele) a fost de 147,14 RON. În plus faţă de cele enumerate, am folosit tije de cep, un mâner de sertar şi o foaie de placaj dintre cele pe care le aveam deja. 

Am început prin a dimensiona lemnul, tăind cele două picioare laterale, cele patru blaturi pentru sertare şi uşa. 

Chiar dacă sertarele ar fi putut fi fixate cu uşurinţă doar cu şuruburi sau cepuri, am preferat să adaug soliditate dulapului tăind cu ajutorul frezei nişte canale (dadoes) puţin adânci. În scopul acesta am construit şi un jig simplu, din două scânduri fixate în unghi drept, care să conducă uşor freza. Am folosit în continuare o daltă şi un cuţit pentru a face câteva corecturi mărunte. 

Partea mai interesantă a fost, pentru mine, să dau o formă cât de cât interesantă picioarelor. Am căutat inspiraţie în câteva lecturi recente despre arta brâncovenească şi stilul neo-românesc şi am ales un arc trilobat pentru partea de sus şi unul în acoladă pentru cea de jos. 

Am tăiat mai întâi formele pe două foi de placaj, pentru a vedea şi în realitate – nu numai în SketchUp – dacă proporţiile sunt plăcute ochiului. Am folosit apoi aceste modele pentru a trasa pe scândură liniile respective şi le-am decupat cu un fierăstrău de traforaj. 

După ce am îndreptat cu un raşpel şi cu glasspapier urmele lăsate de fierăstrău, picioarele arătau aşa. 

 

Am trecut apoi la băiţuirea tuturor elementelor şi, o zi mai târziu, la îmbinarea lor.

Dulapul a primit două straturi de lac şi unul de ceară. Cea din urmă nu are vreun rol structural – nu mă aştept să adauge prea multă protecţie, dar aveam nevoie să aduc dulapul în casă cât mai repede şi am vrut să reduc din mirosul inevitabil de lac.

Produsul final arată cam aşa: