Mult timp,
acrilicele și pastelurile mele au stat una peste alta, fie intr-o cutie sub
scara, fie ocupând prea mult loc pe un raft. Se impunea, așadar, să le găsesc
un cămin.
Înarmat cu câteva
dimensiuni de bază și câteva idei despre design, am intrat în atelier. Pentru
acest proiect, am ales liniile tăioase și precise ale stilului Art Deco, pentru
care am dezvoltat o slăbiciune în ultimul timp.
Am început prin a
construi sertarele, pentru care am folosit îmbinarea în coadă de rândunică.
În continuare, am
decupat pereții cutiei și am marcat locul unde trebuiau plasate șinele.
Șinele, tăiate
dintr-o foaie de placaj din fag de 10 mm, stau fixate în șanțuri pe care le-am
tăiat cu freza. Tot cu ajutorul
frezei – de data aceasta folosind un cuțit de 18 mm, am tăiat și fantele care
servesc drept mânere.
Pentru decorația
tăbliei, am adaptat o xilogravură a lui Koloman Moser, la care am adăugat un moto
care mi s-a părut potrivit, „Ars longa, vita brevis”. Fraza, tradusă în latină din
corpusul de aforisme hipocratice, poate fi înțeleasă în două feluri. Cel mai
adesea, se înțelege că „arta dăinuie, chiar dacă viața e scurtă”. În forma din
original, totuși, grecescul „ho bios brakhys, he de tekhne makra” are sensul de
„viața e scurtă, pe când deprinderea meșteșugului de medic durează mult”, sau
mai pe românește, „atâtea de învățat, atât de puțin timp la dispoziție!”.
Transferul de pe hârtia de imprimantă pe lemn nu a fost perfect, dar nu am
insistat cu acrilice – așa cum plănuiam inițial – pentru că impresia de vintage
se potrivește foarte bine cu ideea generală.
Pentru mânerele
de sertar, am folosit niște bucățele de iroko păstrate pentru asemenea ocazii. Lungimea
fiecărui mâner corespunde înălțimii sertarului pe care este așezat. Dimensiunile
sunt în progresie geometrică de 1:1,2, de la sertarul de sus (50 mm) până la
cel de jos (de 82 mm).
După ce am fixat
mânerele, am continuat prin a atașa fețele de corpul sertarelor, lăsând între
ele un spațiu de aproximativ 1 mm.
Pentru a fixa
fundurile sertarelor, am folosit la început câteva greutăți, dar sistemul era
greoi și nici nu a dat cele mai bune rezultate. Așadar, am schimbat tactica și
am fixat foaia de placaj cu ajutorul unor ținte.
Ultimul sertar
servește drept cutie pentru bijuterii și a trebuit să introduc niște
separatoare. Pentru fund, am folosit un placaj gros, de 10 mm, pe care mi-am
trasat toate șanțurile. Tot acolo mi-am ascuns
și monongrama.
Separatoarele
sunt din același lemn de molid ca și restul carcasei. Le-am redus la
dimensiunea grosieră cu ajutorul circularului, iar de acolo le-am adus la
dimensiunea finală cu glasspapier și multă sudoare.
Separatoarele se unesc
printr-o îmbinare foarte simplă.
La sfârșit, am
dat peste toată cutia cu un ulei pentru mobilier din tek de la Starwax și sunt
foarte mulțumit de felul cum s-a comportat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu