Prietenul meu,
Dan (îl găsiți pe Instagram, la https://www.instagram.com/underframeworks/) m-a rugat să îi fac o cutie. Ea urmează
să fie oferită către patru copii, urmând să conțină câte un ou pascal pentru
fiecare dintre ei. Discutând un pic despre ce vrea, am hotărât că utilitatea
cutiei ar trebui să treacă dincolo de momentul Paștelui. În condițiile acestea,
am căzut de acord ca dimensiunile interioare ale cutiei să fie de cel puțin
10x15cm, astfel încât înăuntru să încapă niște fotografii în dimensiunea
standard. În plus față de asta, Dan m-a rugat ca pe capac să scriu numele celor
patru copii. Instrucțiunile lui s-au oprit aici, rămânându-mi mie deplină
libertate în a decide toate celelalte aspecte.
După mai multe
schițe, am decis să fac ceva în stil Art Deco. Îmi place enorm acest stil, cu
linii drepte și sigure, și care degajă chiar și astăzi impresia de modernitate
și optimism.
Am ales lemnul de
tei, pentru culoarea lui deschisă și fibra discretă. Am început prin a despica
în două o scândură cu grosimea de 25 mm. După rindeluire, cele două bucăți au
fost reduse la 10mm fiecare.
În privința
ornamentației pentru laturile cutiei, m-am limitat la două baghete subțiri de
iroko, astfel încât contrastul să fie suficient de puternic pentru a atrage
atenția.
Pentru îmbinare,
am ales o formulă simplă, îmbinarea în 45o, întărită cu pene din
lemn de nuc. După ce am decupat forma piciorușelor, am trecut direct la
îmbinare. Capacul și fundul sunt din placaj multistratificat de fag de 4 mm,
ales pentru stabilitatea dimensională, dar și pentru fibra plăcută.
Până în acest
moment, corpul cutiei nu era separat de capac. Pentru a le despica, aveam
nevoie să fac un făgaș lat exact cât ceaprazul celui mai fin fierăstrău. Cum nu
am rindeaua specială pentru trebușoara asta (kerfing plane), am înjghebat ceva
lipsit de orice finețe: am strâns exact lama fierăstrăului pe care urma să îl
folosesc între două scânduri, iar pe una dintre părți am adăugat o bucată mai
lată de lemn, care să funcționeze ca un ghidaj paralel. Lama a fost prinsă în
mod deliberat în unghi, astfel încât dinții din față să muște mai puțin decât
cei din spate, iar sarcina să fie împărțită cât de cât uniform pe toată
lungimea lamei. Încropeala asta și-a făcut treaba, dar cred că pe viitor ar fi
înțelept să îmi fac o unealtă ceva mai ergonomică (și, dacă se poate, mai
arătoasă).
După ce am separat
cele două jumătăți, pe interiorul părții de jos am lipit o căptușeală tot din
lemn de tei, de 3mm grosime, care să ajute la alinierea perfectă a capacului cu
fundul cutiei.
În continuare, am
gravat pe capac numele copiilor și al familiei. Am folosit un font elegant,
care să amintească de anii de glorie ai epocii Art Deco. Ornamentele sunt și
ele de aceeași epocă, și mi-au atras atenția prin felul cum reușesc să
simplifice până la liniile esențiale motivele folosite în epoca clasică.
Pentru finisarea
cutiei, am folosit ulei de in, pentru culoarea caldă pe care o dă lemnului și
pentru strălucirea lui foarte discretă, de satin. Ca să fiu sigur că totul va
merge așa cum trebuie, am testat mai întâi produsul pe o bucățică de scândură
rămasă nefolosită.
La rugămintea lui
Dan, am aplicat în continuare un strat de lac acrilic incolor, pentru a da nu
numai un luciu mai puternic, ci și mai multă rezistență la zgâriere lemnului.
În cele din urmă,
m-am ocupat și de suportul pe care vor fi așezate ouăle de Paști. Am vrut ca și
acesta să poarte marca Art Deco, și m-am inspirat din arhitectura de peste
Ocean a acelei epoci.
Rezultatul final
arată așa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu