Chiar daca nu am mai postat in ultima vreme, am reușit să mai lucrez la câteva proiecte. În primul rând, am vrut să îmi măresc colecția de unelte cu o rindea. Pentru că am tot avut de lucrat cu scândură brută, am simțit nevoia unei rindele pentru munca grosieră, cu gură mare – eventual cu lama cambrată - și cât mai confortabilă cu putință, pentru munca îndelungată.
Am început prin a experimenta cu modelul chinezesc, unde în spatele lamei se află o pereche de mânere. Am încropit un prototip din materialele pe care le aveam la îndemână: brad pentru partea de mijloc, tulipan pentru laterale și o fâșie de eucalipt pentru talpă.
Estetic, sunt foarte mulțumit de cum a ieșit, dar în termeni practici, rindeaua asta e un eșec. Poate din pricina faptului că are o deschidere atât de mare la gură, degetele arătătoare nu reușesc să pună suficientă presiune pe partea din față a uneltei pentru a asigura o tăiere uniformă: ia mult în primii milimetri, după care se ridică repede, așa încât talașul nu depășește câțiva centimetri. Probabil că este vorba și de o tehnică defectuoasă din partea mea, dar cred că problema fundamentală este una de design. În viitorul apropiat, îmi propun să îi tai mânerele și să încerc să o folosesc ca pe o rindea japoneză, deși nu sunt foarte optimist că așa va funcționa mai bine.
Nemulțumit cu rezultatul, am revenit la modelul vestic. Pentru cea de-a doua rindea, m-am inspirat din modelele lui James Krenov. Am folosit lemn de meranti dintr-o bârnă care mi-a rămas de la un proiect acum câțiva ani. După rindeluire, partea centrală are cam 4,7 centimetri, suficient pentru a permite lamei de 4.5 cm puțin spațiu pentru ajustarea laterală.
Am folosit un fierăstrău mic încordat pentru a decupa mare parte din forma finală a rindelei.
La final, am intervenit cu o daltă pentru a rotunji partea din față și cea din spate, așa încât mâinile să apuce rindeaua cât mai confortabil. Nu am șlefuit aceste părți, lăsând vizibile urmele de daltă. Mi se pare că, pe de o parte, arată mai bine așa, pe de altă parte e și considerentul practic, anume că astfel se reduce tendința de alunecare.
Sunt mult mai mulțumit de comportamentul acestei rindele. La primele teste s-a comportat foarte bine. În continuare, doresc să îi cumpăr o lamă nouă, pe care să o cambrez.
În final, am făcut și un ciocănel din lemn pentru ajustarea lamei, asta după ce am văzut că ciocanul de metal lasă urme, oricât de multă grijă aș avea.
Am început prin a experimenta cu modelul chinezesc, unde în spatele lamei se află o pereche de mânere. Am încropit un prototip din materialele pe care le aveam la îndemână: brad pentru partea de mijloc, tulipan pentru laterale și o fâșie de eucalipt pentru talpă.
Estetic, sunt foarte mulțumit de cum a ieșit, dar în termeni practici, rindeaua asta e un eșec. Poate din pricina faptului că are o deschidere atât de mare la gură, degetele arătătoare nu reușesc să pună suficientă presiune pe partea din față a uneltei pentru a asigura o tăiere uniformă: ia mult în primii milimetri, după care se ridică repede, așa încât talașul nu depășește câțiva centimetri. Probabil că este vorba și de o tehnică defectuoasă din partea mea, dar cred că problema fundamentală este una de design. În viitorul apropiat, îmi propun să îi tai mânerele și să încerc să o folosesc ca pe o rindea japoneză, deși nu sunt foarte optimist că așa va funcționa mai bine.
Nemulțumit cu rezultatul, am revenit la modelul vestic. Pentru cea de-a doua rindea, m-am inspirat din modelele lui James Krenov. Am folosit lemn de meranti dintr-o bârnă care mi-a rămas de la un proiect acum câțiva ani. După rindeluire, partea centrală are cam 4,7 centimetri, suficient pentru a permite lamei de 4.5 cm puțin spațiu pentru ajustarea laterală.
Am folosit un fierăstrău mic încordat pentru a decupa mare parte din forma finală a rindelei.
La final, am intervenit cu o daltă pentru a rotunji partea din față și cea din spate, așa încât mâinile să apuce rindeaua cât mai confortabil. Nu am șlefuit aceste părți, lăsând vizibile urmele de daltă. Mi se pare că, pe de o parte, arată mai bine așa, pe de altă parte e și considerentul practic, anume că astfel se reduce tendința de alunecare.
Sunt mult mai mulțumit de comportamentul acestei rindele. La primele teste s-a comportat foarte bine. În continuare, doresc să îi cumpăr o lamă nouă, pe care să o cambrez.
În final, am făcut și un ciocănel din lemn pentru ajustarea lamei, asta după ce am văzut că ciocanul de metal lasă urme, oricât de multă grijă aș avea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu